Aflându-se în partea cea mai manoasă şi roditoare a Olteniei, într-o zonă ce a oferit - de-a lungul mileniilor - condiţii de viată dintre cele mai prielnice, teritoriul Doljului a cunoscut o locuire autohtonă neîntreruptă, având rădăcini adânci în străvechea epocă paleolitică.
      Cea dintâi menţiune documentară a judeţului datează din anul 1444, sub denumirea de Judeţul de Baltă - aşezat în Câmpia Dunării - şi care se întindea de la Balta Blahniţa - astazi în judetul Mehedinţi -, până la cea de la actuală comună doljeana Bistreţ. Într-un document - datat 1 iunie 1475 - este menţionat oraşul Craiova, actuala reşedinţă a judeţului Dolj. Cercetari mai recente au relevat însă că pentru prima oară aşezarea medievală figurează sub denumirea latină Ponsiona - pod peste Jiu -, într-o hartă alcătuită în preajma bătăliei de la Nicopole (1396), inclusă într-un manuscris ce se pastrează la Biblioteca Naţională de la Paris. Tot în această perioadă se pun bazele marii Bănii a Olteniei, cu sediul la Craiova, cea mai importantă instituţie feudală după cea a domniei.
În secolul al XVIII -lea, judetul Dolj, împreună cu cea mai mare parte a Olteniei, devine zona de ample operaţiuni militare în cadrul razboaielor purtate de marile imperii: otoman, habsburgic şi ţarist.
      Evenimentele politico-sociale petrecute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX - Unirea Principatelor, cucerirea Independentei tarii în urma războiului din 1877, reformele agrare etc. - au creat conditii favorabile dezvoltarii economiei şi relaţiilor capitaliste.
      Formarea statului naţional unitar român - în anul 1918 - a fost salutată în Dolj, ca de altfel în întreaga tară, cu entuziasmul şi bucuria de nestavilit ale tuturor celor care rezistaseră eroic pe câmpurile de luptă, sau acţionaseră cu darzenie împotriva ocupaţiei straine. Totusi, în ansamblul economiei nationale, în anul 1940, Doljul se înfăţişa ca un important judet agricol, cu o activitate comercială şi bancară înfloritoare, dar cu o industrie slabă, unilaterală, fărâmiţată, lipsită de o bază materială corespunzătoare.
      Intrarea României în cel de-al doilea razboi mondial a condus, inevitabil, la un accentuat regres economic şi social. Caracterul preponderent agricol al judeţului s-a păstrat şi s-a accentuat ulterior; modificări esenţiale ale structurii economice au apărut mult mai târziu, odată cu politica de industrializare forţată, ceea ce a condus la migraţia masivă a populaţiei de la sat la oraş. Aşa cum o atestă documentele vremii, în perioada interbelică Doljul a cunoscut o sensibilă dezvoltare economică şi edilitară.