Consiliul Judetean Dolj

Prezentare generala

      Uniunea Europeana este o familie de tari europene democratice, care s-au angajat sa colaboreze pentru pace si prosperitate. Nu este nici pe departe un stat care ar avea menirea de a inlocui statele existente. Statele membre au pus bazele unor institutii comune carora le-au delegat partial autoritatea astfel incat hotararile privind aspectele specifice de interes comun sa poata fi luate in mod democratic la nivel european. Aceasta alocare de autoritate mai este denumita si "integrare europeana". Uniunea Europeana este un proiect pe termen lung, al carui rezultat este constituirea continentului Europa intr-o familie a tuturor tarilor democratice decise, pe baza vointei lor, sa mearga pe un drum comun catre o lume mai dreapta si mai sigura.
      Mai mult decat o confederatie de state, dar mai putin decat un stat federal, dotata cu personalitate juridica si institutii specific statale, Uniunea Europeana este de fapt un sumum de cetateni si institutii care actioneaza impreuna pentru a promova un model de societate, este un parteneriat economic şi politic, în esenta, unic, încheiat între cele 27 de ţări democratice din Europa, atat cat numara in prezent, avand drept principal obiectiv asigurarea pacii, prosperitatii şi libertatii tuturor celor 499,8 milioane de cetăţeni ai să (dupa Statistica Eurostat la1 ianuarie 2009).

Principalele obiective ale Uniunii Europene


      Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor sale.
- Uniunea ofera cetatenelor si cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si justitie, fara frontiere interne, precum si o piata unica unde concurenta este libera si nedistorsionata (piata unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999).
- Uniunea actioneaza pentru dezvoltarea durabila a Europei, bazata pe o crestere economica echilibrata, pe o economie sociala de piata, foarte competitiva, viz/#226şnd ocuparea deplina a fortei de munca si progresul social si un înalt nivel de protectie si de îmbunatatire a calitatii mediului.
- Uniunea promoveaza progresul stiintific si tehnic. Combate excluderea sociala si discriminarile si promoveaza justitia si protectia sociala, egalitatea între femei si barbati, solidaritatea între generatii si protectia drepturilor copilului. Promoveaza coeziunea economica, sociala si teritoriala, precum si solidaritatea între statele membre. Uniunea respecta bogatia diversitatii sale culturale si lingvistice si vegheaza la pastrarea si dezvoltarea patrimoniului cultural european.
- Uniunea are grija de existenta si consolidarea dreptului comunitar european (reprezentat de corpul legislatiei adoptate de catre institutiile europene, impreuna cu tratatele fondatoare);
In relatiile cu restul lumii, Uniunea afirma si promoveaza valorile si interesele sale.Contribuie la pacea, la securitatea, la dezvoltarea durabila a planetei, la solidaritatea si respectul reciproc între popoare, la comertul liber si echitabil, la eliminarea saraciei si la protectia drepturilor omului, în mod special ale copilului, precum si la respectarea stricta si la dezvoltarea dreptului international, la respectarea principiilor Cartei Natiunilor Unite.

Scurt istoric


      Istoria Uniunii Europene, asa cum rezulta din Raportul general asupra activitatilor Uniunii Europene, se bazeaza pe cronologia celor mai importante realizari ale Uniunii si institutiilor sale.
      De la declaratia lui Robert Schuman, din anul 1950, pana la primele valuri de aderare din anii '70 si '80, de la instituirea Pietei Unice in 1993 pana la lansarea monedei euro in 1 ianuarie 1999 si deschiderea negocierilor de aderare cu tarile Europei Centrale si de Est, pana la instituirea si intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea si-a perfectionat metodele de lucru si şi-a creat institutii moderne pentru a face facă, în mod eficient, provocărilor contemporane:
- 1950, 9 mai: Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului sau CECO ("Declaratia Schuman");
- 1951, 18 aprilie: Este semnat Tratatul de la Paris pentru constituirea CECO, de catre Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda;
- 1953, 10 februarie: Piata Comuna a carbunelui si otelului devine functionala. Cele sase state fondatoare inlatura barierele vamale si restrictiile cantitative cu privire la materiile prime mentionate;
- 1954, 30 august: Proiectul de tratat pentru crearea unei Comunitati politice europene esueaza, odata cu respingerea de catre Parlamentul francez, in august 1954, a tratatului asupra Comunitatii Europene a Apararii;
- 1957, 25 martie: Sunt semnate tratatele care instituie Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana (CEE) de catre cele sase tari - Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda; tratatele de înfiinţare sunt cunoscute sub numele de Tratatele de la Roma şi au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958;
- 1967, 1 iulie: Intra in vigoare Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunitatilor Europene;
- 1987, 1 iulie: Intra in vigoare Actul Unic European (AUE), care adauga cooperarea politica celei economice;
- 1993, 1 noiembrie: Intra in vigoare Tratatul asupra Uniunii Europene. Comunitatile Europene (CECO, EURATOM si CEE), impreuna cu Politica externa si de securitate comuna si Justitia si afacerile interne reprezinta cei trei piloni ai UE;
- 1997, 16 iulie: Este adoptata "Agenda 2000 - pentru o Europa mai puternica si mai extinsa", care trateaza reforma institutionala a UE, prezinta viziunea asupra extinderii Uniunii si opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la UE ale celor zece tari central europene;
- 1998, 4 noiembrie: Primele Rapoarte anuale referitoare la stadiul de indeplinire a conditiilor de aderare la UE;
- 1999, 1 ianuarie: Lansarea monedei unice europene in 11 state europene care au indeplinit criteriile de convergenta (Franta, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda);
- 1999, 1 mai: intra in vigoare Tratatul de la Amsterdam;
- 2000, 15 ianuarie: Sesiunea inaugurala a Conferintei ministeriale interguvernamentale pentru negocieri de aderare cu Malta, Romania, Slovacia, Letonia, Lituania si Bulgaria are loc la Bruxelles, Belgia
- 2000, 14 februarie: Incepe Conferinta interguvernamentala cu privire la reforma institutionala a Uniunii Europene, la Bruxelles, Belgia.
Tarile candidate sunt atentionate cu privire la importanta urmatoarelor aspecte: adoptarea oficiala si aplicarea acquis-ului comunitar; asigurarea unei bune functionari a pietei interne, in concordanta cu politicile Uniunii Europene, cu o atentie speciala acordata domeniilor agriculturii, justitiei si afacerilor interne si protectiei mediului; alinierea la practicile Uniunii Europene in ceea ce priveste relatiile cu terte state si organizatii internationale.
De asemenea, statele candidate au primit asigurari ca fiecare solicitare de aderare va fi evaluata functie de meritele proprii. Tarile candidate si-au prezentat obiectivele strategice determinate de aspiratiile politice, culturale si socio-economice in perspectiva aderarii.
- 2000, 9 mai: Institutiile europene celebreaza a 50-a aniversare a "Declaratiei Schuman";
- 2000, 8 noiembrie: Comisia Europeana adopta rapoartele anuale asupra progreselor inregistrate de statele candidate si revizuieste parteneriatele pentru aderare;
- 2000, 7-11 decembrie: Consiliul European de la Nisa este in favoarea accelerarii negocierilor de aderare cu statele candidate si apreciaza pozitiv efortul acestora de a indeplini conditiile pentru adoptarea si aplicarea acquis-ului. Consiliul a luat, de asemenea, in discutie politica de securitate si aparare europeana, a aprobat agenda sociala europeana, a trecut in revista procesul de cercetare european, coordonarea politicilor economice, siguranta si sanatatea consumatorului, siguranta maritima, protectia mediului, servicii de interes general, liberatate, securitate si justitie, cultura, regiuni indepartate si relatii externe. Conferinta Interguvernamentala s-a incheiat cu un acord politic privind Tratatul de la Nisa;
- 2001, 2 ianuarie: Grecia devine cel de al 12-lea membru al zonei euro;
- 2001, 26 februarie: Tratatul de la Nisa a fost adoptat de catre guvernele Statelor Membre. Tratatul va intra in vigoare dupa ratificarea sa de catre toate parlamentele nationale;
- 2001, 15-16 iunie: Consiliul European de la Goteborg a decis, in ce priveste extinderea UE si procesul de aderare, printre altele, ca "eforturi speciale sa fie dedicate asistentei acordate Bulgariei si Romaniei";
- 2001, 21 septembrie: Consiliul European extraordinar de la Bruxelles, Belgia evalueaza situatia internationala dupa atacurilor teroriste care au avut loc la 11 septembrie in New York si Washington, SUA si stabileste liniile directoare pentru riposta UE;
- 2001, 13 noiembrie: Comisia Europeana adopta Rapoartele Anuale asupra progreselor inregistrate de statele candidate si revizuieste Parteneriatele de Aderare. Zece tari candidate isi propun sa incheie negocierile in 2002;
- 2001, 14-15 decembrie; Consiliul European de la Laeken, Belgia decide sa convoace o Conventie privind viitorul UE, prezidata de Valéry Giscard d'Estaing;
- 2002, 1 ianuarie: monedele si bancnotele euro intra in circulatie in cele 12 state participante la zona euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania;
- 2002, 28 februarie: perioada circulatiei monetare duale ia sfarsit si euro devine singura moneda a celor 12 state participante la zona euro. Are loc, la Bruxelles, sesiunea inaugurala a Conventiei privind Viitorul Europei.
- 2004, 1 mai: Ziua Extinderii. 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria)
- 2005, 13 aprilie, Parlamentul European a dat unda verde aderarii Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana. Cu 497 voturi pentru, 93 impotriva si 71 de abtineri, a fost adoptata rezolutia referitoare la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana in 2007.
- 2005, 25 aprilie, in cadrul unei ceremonii oficiale, desfasurate la Abatia de Neumunster din Luxemburg, presedintele Romaniei, Traian Basescu, a semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana ca si primul ministru al Bulgariei, Simeon de Saxa Coburg, alaturi de reprezentantii celor 25 de state membre.
- 2005, 29 mai, poporul francez chemat la referendum privind ratificarea tratatului de instituire a unei Constitutii Europene, spune un hotarat: nu.
- 2005, 1 iunie, poporul olandez, chemat la referendum privind ratificarea tratatului de instituire a unei Constitutii Europene, spune un hotarat: nu.
- 2005, 3 octombrie, se deschid negocierile de aderare la Uniunea Europeana pentru Turcia si Croatia.
- 2006, 12 decembrie, Parlamentul European da avizul de aprobare a Comisarilor desemnati de Romania si Bulgaria, Ludovic Orban pentru portofoliul de multilingvism si Meglena Kuneva, pentru portofoliul de protectia Consumatorilor.
- 2007, 1 ianuarie, Romania si Bulgaria adera la Uniunea Europeana incheind cel de-al cincilea val de extindere, Uniunea ajungand la 492.8 milioane de locuitori. De asemenea Consiliul European alege, dupa aprobarea Parlamentului comisarii Meglena Kuneva (Bulgaria) si Leonard Orban (Romania) ca membri ai Comisiei Europene pe perioada 1 ianuarie 2007 - 31 Octombrie 2009.
- 2007, 23 iunie, Lisabona, are loc Consiliul European de vara in cadrul caruia se mandateaza o conferinta inter-guvernamentala care sa adopte inainte de 2009 Tratatul de la Lisabona. Acest tratat este denumit adesea "tratat modificativ"in Franta, dupa numele unui alt proiect de tratat pe care presedintele francez Nicolas Sarkozy l-a propus in cadrul aceluiasi summit dar care a fost respins.
- 2007, 1 august, Bulgaria si Romania devin membrii cu drepturi depline ai Europol.
- 2007, 18-19 octombrie, Summit decisiv asupra Tratatului de Reforma la Lisabona, unde se adopta textul ce urmeaza a fi semnat formal de catre toti liderii europeni pe 13 December 2007 din nou la Lisabona.
- 2007, 13 decembrie, Semnarea Tratatului la Mosteiro dos Jerónimos, Lisabona.
- 2007, 21 decembrie, Largirea spatiului Schengen prin includerea Estoniei, Republicii Cehe, Lithuaniei, Ungariei, Letoniei, Maltei, Poloniei, Slovaciei si Sloveniei.
- 2008, 1 ianuarie, Cipru si Malta adopta euro, marind zona euro la 15 state membre.
- 2008, 12 iunie, Referendum in Irlanda, la care 53.4% din electorat voteaza impotriva Tratatului de la Lisbona a carui intentie urmarea optimizarea institutiilor si a metodelor de lucru in Uniune.
- 2008, 12 decembrie, Uniunea salute aderarea la spatiul Schengen a Elvetiei.
- 2009, 5-7 aprilie, Summit EU-USA la Praga unde liderii Uniunii si Presedintele Barack Obama discuta despre criza financiara mondiala si despre masurile de securitate ce se impun. De asemenea Uniunea dezbate in cadrul unui Summit special Piata muncii si analizeaza impactul crizei economice asupra locurilor de munca.
- 2009, 4-7 iunie, Alegeri pentru Parlamentul European peste tot in statele membre in urma carora se aleg 736 membri la o rata de participare la vot de 43.2%. din numarul de cetateni europeni cu drept de vot.
- 2009, 23 iulie, Islanda depune cerere de aderare.
- 2009, 3 octombrie, Irlanda aproba in cadrul celui de-al doilea referendum Tratatul de la Lisabona.
- 2009, 1 decembrie, intra in vigoare Tratatul de la Lisabona, cunoscut în faza de proiect sub numele de Tratatul de Reformă al Uniunii Europene si menit sa inlocuiasca ţţtratatul constituţional european. Numele oficial este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene.
- 2009, 8 decembrie, prima intalnire a Cabinetului Barroso 2 cu cei 26 noi comisari nominalizati, inainte de audierea lor de catre Parlament la inceputul lunii ianuarie 2010.
- 2009, 10-11 decembrie primul summit de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona si ultimul summit la care discuţiile au fost conduse de primul-ministru al ţării care se afla la preşedinţia Uniunii.
      Cu cele 27 de state membre şi cu o populaţie de aproape jumătate de miliard, Uniunea Europeană acoperă astazi o mare parte a Europei. De la crearea sa, Uniunea a avut ca preocupare obţinerea prosperităţii şi a stabilităţii pentru cetăţenii săi. Politicile şi acţiunile sale ne privesc pe toţi, direct sau indirect.
      Uniunea Europeană se vrea o societate echitabilă şi receptivă la nevoile cetăţenilor, angajată în promovarea prosperităţii economice şi în crearea de locuri de muncă prin eforturile de a face întreprinderile mai competitive şi dând posibilitatea lucrătorilor de a obţine calificări noi.
      Cooperând cu vecinii săi şi cu alte ţări, UE face eforturi să promoveze peste graniţe prosperitatea, progresul democratic, statul de drept şi drepturile omului. La nivel mondial, Uniunea Europeană reprezintă cea mai mare putere comercială şi constituie cel mai important participant privind acordarea de ajutor financiar şi tehnic ţărilor mai sărace.
      De-a lungul unei jumătăţi de secol, aceasta a adus cetăţenilor săi stabilitate politică şi prosperitate economică; a creat o piaţă unică fără frontiere şi a pus în circulaţie moneda unică euro. De asemenea, a reunit un continent fragmentat. Uniunea Europeană reprezintă o putere economică şi comercială majoră şi constituie cel mai important participant, la nivel mondial, la dezvoltarea ţărilor mai puţin bogate. Numărul statelor sale membre a crescut de la şase la 27, UE având în prezent o populaţie de aproximativ jumătate de miliard de locuitori.
      Nu toate ţările europene sunt, sau doresc să fie, membrii UE - dar Uniunea este gata să accepte candidaturi ale oricărei ţări democrate europene. Aceasta menţine raporturi strânse de prietenie cu toate ţările învecinate, atât europene cat şi orientale şi meridionale din bazinul mediteranean.
      în ciuda bogatei diversităţi, toate ţările UE sunt unite prin angajamentul lor pentru pace, democraţie, respectarea legislaţiei şi a drepturilor omului. Ele caută să menţină preocuparea pentru aceste valori atât în Europa cât şi în afara ei, să construiască şi să se bucure împreună de prosperitate, să îşi exercite influenţa colectivă printr-o acţiune comună pe scena mondială.

Procesul de extindere a UE


1991 : se semneaza Acordurile Europene cu Ungaria si Polonia;
1993 : se semneaza Acordurile Europene cu Bulgaria, Cehia, Romania si Slovacia;
1994 : Ungaria si Polonia inainteaza cererea de aderare la UE;
1995 : se semneaza Acordurile Europene cu Estonia, Letonia si Lituania; Bulgaria, Romania, Slovacia, Estonia, Letonia si Lituania inainteaza cererea de aderare la UE;
1996 : Cehia inainteaza cererea de aderare la UE; Slovenia semneaza Acordul European si Inainteaza cererea de aderare la UE;
1997 : Este adoptata Agenda 2000, care are o sectiune referitoare la extinderea UE; este prezentat punctul de vedere al Comisiei asupra lansarii procesului de aderare si asupra consolidarii strategiei de pre-aderare. Sunt publicate opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la Uniunea Europeana ale tarilor candidate, bazate pe Criteriile de la Copenhaga;
1998 : Pe 31 martie incep negocierile cu sase state candidate (Cipru, Ungaria, Polonia, Estonia, Republica Ceha si Slovenia);
1998 : Pe 4 noiembrie sunt publicate primele Rapoarte Anuale (privind stadiul indeplinirii criteriilor de aderare);
1999 : martie, Consiliul European de la Berlin adopta deciziile privind fondurile de pre-aderare si cheltuielile legate de aderare;
1999 : 13 octombrie, Comisia Europeana adopta a doua serie de rapoarte anuale si revizuieste parteneriatele pentru aderare;
1999 : 10-11 decembrie, Consiliul European de la Helsinki decide sa deschida negocierile de aderare cu inca sase tari candidate: Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, Romania si Slovacia, si acorda Turciei statutul de tara candidata la UE;
2000 : Are loc, la Bruxelles, sesiunea de deschidere a Conferintelor Interministeriale cu privire la negocierile de aderare ale Maltei, Romaniei, Slovaciei, Letoniei, Lituaniei si Bulgariei. Tarile candidate sint atentionate cu privire la importanta urmatoarelor aspecte:
-adoptarea oficiala si aplicarea acquis-ului comunitar;
-asigurarea unei bune functionari a pietei interne, in concordanta cu politice Uniunii Europene, o atentie speciala acordandu-se domeniilor agriculturii, justitiei si afacerilor interne si protectiei mediului;
-alinierea la practicile Uniunii Europene in ceea ce priveste relatiile cu terte state si organizatii internationale; de asemenea, statele candidate au primit asigurari ca fiecare cerere de aderare va fi evaluata in functie de meritele proprii. Tarile candidate si-au prezentat obiectivele strategice determinate de aspiratiile politice, culturale si socio-economice in perspectiva aderarii.
2000 : 8 noiembrie, Comisia Europeana adopta o noua serie de Rapoarte Anuale privind progresul inregistrat de tarile candidate;
2000 : La summitul de la Nisa, din 7-11 decembrie, Statele Membre au adoptat o noua formula institutionala a Uniunii Europene. Tratatul de la Nisa reprezinta o premisa necesara a procesului de extindere, intrucat contine prevederi referitoare la echilibrul puterii si procesul decizional in cadrul Uniunii, in contextul unei structuri cu 27 de State Membre;
2001 : La 26 februarie Tratatul a fost adoptat de catre guvernele Statelor Membre. Tratatul va intra in vigoare dupa ratificarea sa de catre toate parlamentele nationale;
2001 : 13 noiembrie, Comisia Europeana adopta Rapoartele Anuale si reinnoieste Parteneriatele de Aderare.
2002 : La 1 martie are loc lansarea Conventiei privind Viitorul Europei;
2002 : Consiliul European de la Barcelona, din 15-16 martie, s-a remarcat prin participarea istorica a sefilor de stat sau guvern, precum si a ministrilor de afaceri externe si finante ai tuturor celor 13 tari candidate, alaturi de omologii lor din statele membre UE;
2003 : Pe 16 aprilie zece state semneaza Tratatul de Aderare: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia si Ungaria;
2003 : Consiliul European de la Salonic, din 19-20 iunie, adopta proiectul noii Constitutii Europene.
2004, 1 mai: Ziua Extinderii. 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria);
2005 
2005, 13 aprilie, Parlamentul European a dat unda verde aderarii Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana. Cu 497 voturi pentru, 93 impotriva si 71 de abtineri, a fost adoptata rezolutia referitoare la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana in 2007;
2005, 25 aprilie, in cadrul unei ceremonii oficiale, desfasurate la Abatia de Neumunster din Luxemburg, presedintele României, Traian Basescu, a semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana ca si primul ministru al Bulgariei, Simeon de Saxa Coburg, alaturi de reprezentantii celor 25 de state membre;
2005, 3 octombrie, incep negocierile de aderare cu Turcia;
2005, 4 octombrie, incep negocierile de aderare cu Croatia.
2007, 1 ianuarie: Ziua Extinderii. Romania si Bulgaria adera la Uniunea Europeana;

Mecanismul organizaţional şi decizional al Uniunii Europene


Unicitatea constructiei europene se reflecta in primul rand in arhitectura institutionala. Statele accepta sa delege o parte din puterile lor suverane unor institutii comune create prin tratatele fondatoare, cu modificarile succesive, institutii al caror scop este sa asigure o participare democratica a Statelor Membre la luarea de decizii.
In momentul actual functionarea Uniunii se bazeaza pe cinci institutii: Comisia Europeana, Parlamentul European, Consiliul de Ministri, numit pe scurt Consiliu, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (prescurtat CJCE) si Curtea de Conturi. Tratatul constitutional consacra formal functionarea Consiliului European ca institutie de sine statatoare.
Pe langa institutii, UE include o serie de organisme specializate:
- Mediatorul European si institutiile financiare: Banca Centrală Europeană şi Banca Europeană de Investiţii;
- Organisme cu rol consultativ: Comitetul Regiunilor si Comitetul Economic şi Social;
- Organisme interinstitutionale: Oficiul de Publicatii Oficiale al Comunitatilor Europene si Oficiul de Selectie a Personalului Comunitatilor Europene;
- Agentii descentralizate:
- 17 agentii comunitare specializate care functioneaza in cadrul  domeniul comunitar (primul pilon al Tratatului CE);
- ISIS (Institutul European pentru Studii de Securitate) şi Centrul European pentru Observaţii din Satelit, ambele funcţionale în cadrul Politicii Externe si de Securitate Comuna (al doilea pilon);
- Europol si Eurojust in cadrul Cooperarii Politienesti si Judiciare în Materie Penală (al treilea pilon).

INSTITUTII


Parlamentul European
Consiliul Uniunii Europene
  Presedintia
Comisia Europeana
  Delegatia Comisiei Europene in Romania 
  Oficiul European de Lupta Contra Fraudei (OLAF)
  EuropeAid Oficiul de Cooperare
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene
  Tribunalul de Prima Instanta
Curtea Europeana de Conturi
Mediatorul European
Controlorul European pentru Protectia Datelor

ORGANISME FINANCIARE


Banca Centrala Europeana
Banca Europeana de Investitii (BEI)
  Fondul European de Investitii

ORGANISME CONSULTATIVE


Comitetul Economic si Social
Comitetul Regiunilor

ORGANISME INTER-INSTITUTIONALE


Oficiul pentru Publicatii Oficiale ale Comunitatilor Europene (EUR-OP)
Oficiul European pentru Selectia Personalului (EPSO)

ORGANISME DESCENTRALIZATE ALE UNIUNII EUROPENE (AGENTII)


Agentii ale Comunitatii Europene
 Agentia Europeana pentru Siguranta Aeriana (AESA)
 Agentia Europeana pentru Evaluarea Medicamentelor (EMEA)
 Agentia Europeana a Mediului (EEA)
 Fundatia Europeana pentru Formare Profesionala (ETF)
 Agentia Europeana pentru Reconstructie (EAR)
 Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca (OSHA)
 Autoritatea Europeana pentru Securitate Alimentara (EFSA)
 Agentia Europeana pentru Siguranta Maritima (EMSA)
 Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si a Dependentei de Droguri (EMCDDA)
 Centrul European de Monitorizare a Rasismului si Xenofobiei (EUMC)
 Centrul European pentru Dezvoltarea Formarii Profesionale (CEDEFOP)
 Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si Munca (E. FOUND)
 Oficiul Comunitar pentru Varietati Vegetale (CPVO)
 Oficiul pentru Armonizare in Piata Interna (OHIM)
 Centrul de Traduceri pentru Institutiile Uniunii Europene
 Agentia Europeana pentru Securitatea Retelelor si a Informatiei (ENISA)
 Centrul European pentru Prevenirea si Controlul Bolilor Transmisibile  (ECDC)

Politica externa si de securitate comuna
 Centrul European pentru Observatii din Satelit (EUSC)
 Institutul European pentru Studii de Securitate (ISS)

Cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala
 Europol
 Organismul European pentru Imbunatatirea Cooperari Judiciare (Eurojust)

Comisia Europeană


      Este organul executiv al Uniunii Europene, având rolul de a întocmi proiecte de legi şi de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunităţilor Europene, independent de statele membre, având un caracter supranaţional. Sediul Comisiei: Berlaymont, Bruxelles.
      Comisarii acţionează exclusiv la dispoziţia Uniunii şi nu a ţărilor de origine. Comisarii sunt membri cu drepturi egale ai comisiei, reprezentând deciziile luate pe principiul colegial. Durata unui mandat este de 5 ani, începutul şi sfârşitul acestuia fiind corelate cu perioada legislativă a Parlamentului European. Membrii Comisiei actioneaza într-o manieră unitară. Preşedintele şi membrii Comisiei Europene sunt desemnaţi de statele membre şi îşi încep activitatea după ce au primit avizul Parlamentului European. Preşedintele este cel care convoacă Comisia, cel puţin o dată pe săptămână. Reuniunile sale nu sunt publice, iar dezbaterile sunt confidenţiale. Comisia este gardianul Tratatelor (ea veghează la punerea în aplicare a Tratatelor fondatoare, a celor de revizuire, precum şi la respectul dreptului comunitar în statele membre), are iniţiativa legislativă directă (poate face propuneri de acte constrângătoare - regulamente, directive, decizii -, de acte privind activitatea celorlalte instituţii, de acte neconstrângătoare - avize, recomandări), poate fi mediator între guvernele statelor membre în cadrul Consiliului European, gestionează fondurile structurale şi bugetul, precum şi clauzele de salvgardare. Comisia este ajutată în activitatea sa de comitete, prin delegarea de competenţe în cadrul procedurii de comitologie.
      în domeniile extracomunitare, Comisia este asociată în Politica Externă şi de Securitate Comună, Inaltul reprezentant pentru politica Externa si de Securitate comuna fiind si vicepresedinte al acesteia şi are competenţe limitate referitor la cooperarea în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne.
Comisia Europeana este compusă la ora actuală din 27 de comisari, din care unul are funcţia de preşedinte al Comisiei.

Membrii Comisiei Europene


2010-2015, al doilea mandat al Comisiei Barroso, propuneri:

Portugalia: Jose Manuel Durrao Barroso, Presedintele Comisiei Europene

Austria Johannes Hahn Politica regionala
Belgium Karel De Gucht Comert
Bulgaria Rumiana Zheleva, Cooperare Internationala, ajutor umanitar, răspuns la criza
Cyprus Androulla Vassiliou  Educatie, cultura, multilingvism si Tineret
Czech Republic Stefan Fule Extindere si politica de vecinatate
Denmark Connie Hedegaard Actiune climatica
Estonia Siim Kallas Transport
Finland Olli Rehn Economica si afaceri monetare
France Michel Barnier Piata interna si Servicii
Germany Günther Oettinger Energie
Greece Maria Damanaki Afaceri maritime si pescuit
Hungary Laszlo Andor Forta de munca, afaceri sociale,incluziune
Ireland Maire Geoghegan-Quinn Cercetare si inovare
Italy Antonio Tajani Industrie si antreprenoriat
Latvia Andris Piebalgs Dezvoltare
Lithuania Algirdas Semeta taxe si uniune monetara, audit si antifraud
Luxembourg Viviane Reding Justitie, drepturi fundamentale si cetatenie
Malta John Dalli Sanatate si politica de consum
The Netherlands Neelie Kroes E-informatie si accesibilitate
Poland Janusz Lewandowski Buget si programare financiara
România Dacian Ciolos Agricultura
Slovakia Maros Sefcovic Relatii Inter-institutionale si administratie
Slovenia Janez Potocnik Mediu inconjurator
Spain Joaquin Almunia Competitie
Sweden Cecilia Malmstrom Afaceri Interne
UK Catherine Ashton Inaltul reprezentant pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate

Dintre acestia urmatorii sapte sunt vicepresedinti:

Joaquin Almunia, Catherine Ashton, Maros Sefcovic (din partea PES);
Siim Kallas, Neelie Kroes (din partea ELDR);
Viviane Reding, Antonio Tajani (din partea EPP).

Valori şi simboluri europene


      Organizarea şi funcţionarea Uniunii Europene se bazează pe relaţiile dintre statele membre şi dintre popoarele acestora pe temeiul valorilor general acceptate de societăţile lor. Solidaritatea statelor ce o compun fac din Uniunea Europeana un spaţiu care, dincolo de diversitatea tradiţiilor, limbilor şi culturilor specifice fiecărei naţiuni împărtăşeşte un număr de valori comune, cum sunt: demnitatea umana, libertatea, democraţia, justiţia socială, respectul fiecaruia si al tuturor, respectarea minoritatilor. Avand la baza aceste valori, Uniunea si-a dezvoltat si perfectionat principiile de existenta si actiune:
      * Unita în diversitate, UE încurajeaza cooperarea între diferitele state şi popoare, promovează unitatea apărând diversitatea lingvistică, culturală şi confesională a componentelor sale.
      * Descentralizarea deciziilor şi subsidiaritatea.
      * Unul dintre principiile fondatoare ale UE este acela ca deciziile să fie luate cât mai aproape posibil de cetăţean. în lumea globală de interdependenţe în care trăim, este indispensabil ca fiecare cetăţean să se simtă părtaş şi responsabil de deciziile care îi influenţează existenţa, şi să dezvolte participarea civică, tot aşa cum e necesar să coopereze cu semenii săi din alte spaţii de civilizaţie în spiritul curiozităţii, deschiderii şi solidarităţii general umane. De aceea, UE încurajează descentralizarea deciziilor la nivelul comunităţilor locale şi promovează principiul subsidiarităţii, conform căruia orice decizie trebuie să fie luată la acel nivel de administrare care il avantajeaza pe cetatean care are şi posibilitatea de a o duce la îndeplinire: un podeţ comunal se aprobă de comună, o autostradă internaţională - de guvernul (guvernele) care o finanţează.
      * Mai puţine frontiere, mai multe posibilităţi de dezvoltare. Nu graniţele, ci valorile definesc Europa unită. încă de la fondarea ei ca o sumă de Comunităţi (Comunitatea cărbunelui şi a oţelului, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Comunitatea Economică Europeană), Europa unită a lucrat pentru a facilita "spiritualizarea" graniţelor dintre statele membre. Piaţa Comună a dus la un spaţiu politic şi civic comun.
      * UE garantează cetăţenilor europeni libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor. în interiorul spaţiului UE, toţi cetăţenii europeni circulă fără restricţii, fără paşaport, fără vize, folosind aceeaşi monedă comună, euro, şi bucurându-se de aceleaşi drepturi şi garanţii în orice ţară care aparţine UE. Astfel, circulaţia bunurilor, a persoanelor şi a ideilor a devenit un motor al progresului general, îar fiecare dintre cetăţenii europeni poate decide liber asupra locului şi condiţiilor care îi oferă cele mai multe oportunităţi de dezvoltare.
      * Egalitatea de şanse pentru toţi cetăţenii: O societate este cu atât mai dreaptă şi mai funcţională, cu cât asigură în mai mare măsură tuturor cetăţenilor săi, fără nicio discriminare, un acces liber şi egal la şansele de progress individual. De aceea, de la bun început, legislaţia europeană interzice discriminările de orice natură pe baza naţionalităţii sau a limbii materne, a religiei sau confesiunii, a sexului, rasei, handicapurilor, etc.
      * Libertate, securitate şi justiţie pentru toţi: UE garantează tuturor cetăţenilor săi accesul la o justiţie imparţială şi corectă, securitatea persoanei şi a bunurilor, apărarea contra criminalităţii intra-şi trans-frontaliere, a terorismului internaţional, pe baza unor reguli comune referitoare la aceste infracţiuni şi a deplinei cooperări între instituţiile naţionale.
      * UE promovează în interiorul graniţelor sale coeziunea economică, socială şi teritorială, precum şi solidaritatea dintre toate statele membre.
      * Exportul de pace şi de stabilitate. UE îşi afirmă şi în raporturile cu restul lumii valorile şi interesele proprii. UE contribuie la pacea, securitatea şi dezvoltarea durabilă a planetei, la solidaritatea şi respectul reciproc între state, popoare şi civilizaţii, la un comerţ liber şi echitabil, la limitarea sărăciei şi la protecţia drepturilor omului, şi cu precădere a copiilor, ca şi la respectarea strictă şi la dezvoltarea dreptului internaţional.

Deviza Uniunii


      Unitate in diversitate. Este si Motto-ul Uniunii si înseamnă că, prin intermediul UE, europenii sunt uniţi si lucrează împreună pentru pace şi prosperitate, multitudinea de culturi diferite, tradiţii şi limbi în Europa reprezentand un atu pozitiv pentru continent.
Deviza apare in cele 20 de limbi oficiale in postere publicate cu ocazia zilei de 9 mai, Ziua Europei, pe care le puteti vedea accesand linkul http://www.europa.eu.int/abc/symbols/9-may/gallery_en.htm

Drapelul European


      Steagul, cu cele 12 stele, asezate in cerc, pe un fond albastru, inseamna unitatea si identitatea popoarelor Europei. Cercul reprezinta solidaritatea si armonia, iar stelele, in numar de 12, reprezinta perfectiunea (si nu numarul statelor membre UE cum s-ar putea crede).
Istoria steagului incepe in 1955. Intai, el a fost folosit de Consiliul Europei, organizatie internationala aparatoare a drepturilor omului si valorilor culturale europene. In anul 1985, statele membre UE l-au adoptat ca steag al Comunitatilor Europene (CEE), incepand cu 1986 el este utilizat de catre toate institutiile Uniunii Europene.

Imnul European


      în ianuarie 1972, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a adoptat un imn european: aranjamentul muzical fără text realizat de Herbert von Karajan, al preludiului la "Oda bucuriei" din Simfonia a 9-a de Beethoven. Imnul este interpretat cu prilejul ceremoniilor europene.

Ziua Europei


      în amintirea declaraţiei ministrului francez de externe Robert Schuman care, la 9 mai 1950, în prezenţa presei internaţionale, cerea Franţei şi Germaniei să cedeze unui organism supranaţional european dreptul de gestionare a industriei cărbunelui şi oţelului, această dată a fost aleasă pentru a marca Ziua Europei. Decizia a fost luată la summit-ul european de la Milano din 1985.

Moneda Euro


      Inca din 1994 au demarat pregătirile în vederea realizării monedei unice, care să înlocuiască monedele naţionale ca monedă de cont. Incepând cu 1999, şi fizic, din 2002. Moneda Euro a devenit astfel una din modalităţile prin care se demonstrează că unitatea este mai puternică decît diversitatea în spaţiul european, simbol al apartenenţei la acelaşi sistem şi punct de reper pentru orizontul unor interese comune.

Uniunea Europeană, forţă mondială


      Cu o contributie de aproape un sfert in PIB-ul mondial, in prezent, datorita reformelor institutionale si economice, exploatand si criza economica si financiara mondiala, UE detine un potential urias pentru a deveni actorul principal al lumii. Statutul UE de putere mondială se datorează in principal forţei sale economice, fiind principalul partener comercial al lumii (locul 1 la import cu 18% în totalul mondial faţă de 16% SUA şi locul 2 la export), si principalul contributor al ajutoarelor de dezvoltare, în plan mondial. O singura problema mare ii revine de rezolvat, intrucat astazi, ramane totusi primul importator mondial de energie